Ce vrea generatia Y?

Cine este Generatia Y? Cei nascuti dupa 1989 sau in apropiere. Ce vor ei de fapt? Stau de vorba cu prieteni care sunt manageri sau directori, oameni implicati in procesul de recrutare si crestere a unor asemenea tineri angajati. Mi se spune foarte des, ingrijorator de des ca cei tineri, asociabili cu termenul de Generatia Y, nu stiu ce cauta. Vor salarii mari chiar din prima luna de munca, vor sa li se ofere pachetul complet de beneficii chiar din perioada de proba, asta daca nu cumva cer ca perioada de proba sa fie scurtata la zile sau saptamani. Vor sa avanseze rapid si intreaba cum pot castiga mai mult (ceea ce nu e rau deloc) si nu au rabdare sa evolueze normal.

Dar in afara de ce vor, intrebarea este ce ofera? Capacitatea de a invata rapid, viteza de reactie si flexiilitatea crescuta fata de schimbarile de situatie. In acelasi timp insa vin cu niste specializari de care economia romaneasca nu are nevoie in totalitate. Avem si vom avea multi absolventi de Stiinte Politice - la ce ne trebuie cand ducem lipsa de medici si ingineri? Vom avea specialisti in marketing si in PR dar care nu au experienta practica insa cer salarii cat ale unor angajati cu vechime. Ceea ce le lipseste acestor tineri angajati e competenta. Vor multe, au tupeu, sunt super adaptabili insa... nu aduc o contributie solida intotdeauna. Asta este feedback-ul trist si realist al multor manageri din Romania confruntati cu criza de resurse valoroase si care se vad nevoiti sa creasca juniori. Numai ca juniorii au pretentii de seniori la un nivel de pregatire super-basic. Asta e paradoxul in care cred ca vom trai inca niste ani, incercand sa crestem la standardele noastre tineri care s-au dezobisnuit sa invete sau sa citeasca macar. Dar care vor sa ajunga rapid in varf. Se pare insa ca dorinta nu e totul, atata vreme cat nu e sustinuta de rezultate.

Dragi manageri care sunteti in cautarea juniorilor adevarati, inarmati-va cu multa rabdare. Noi "recruti" sunt genul care au multa energie (ma rog, cei care chiar vor sa munceasca aici si nu dau bir cu fugitii in Spania sau alte tari) de canalizat in directia dorita. Prefera sa lucreze pe Messenger, chiar sa isi consulte "tribul" electronic, mica lor comunitate virtuala in loc sa scrie cu creionul pe hartie. Nu e nevoie sa le subliniati ca hartia costa, nu au tendinta sa printeze prea des mailurile, hartia electronica le este mai familiara si mai placuta ochiului. Se imbraca comod nu neaparat conform cu ce li se cere. Vor sa creasca repede, sa primeasca responsabilitati care sa ii provoace (de obicei asta inseamna peste puterile lor) insa aici e nevoie de supervizare. Aduc energie in echipa insa nu toti au bagajul de cunostinte de care ar avea nevoie. Stiu insa unde sa caute (unii chiar ii numesc Generatia Google).

Daca aveti rabdare, merge sa lucrati cu ei, in loc sa platiti dublu pentru a lua un angajat experimentat de la concurenta. Asta pentru ca Romania se indreapta spre o criza majora de resurse umane. Sau poate ca e inceputul unui nou capitol post-revolutie: importul de cetateni din alte state si tranzitia catre un stat in care imigrantii lucreaza in "posturile de jos" iar romanii populeaza pozitiile manageriale. Cine stie? Sa devenim oare un fel de Anglie a Europei de Est, in care "africanii" sau "indienii" nostri sa fie de fapt chinezi sau indieni imigranti?

Pana cand vom sti asta, nu ne ramane decat sa ne adaptam la Generatia Y, care rastoarna sabloanele cu care cei peste 30 ani sunt obisnuiti.

La ce sunt buni romanii?

De la Plesu citire: "Daca s-ar institutionaliza un premiu pentru ratare, romanii cred ca l-ar monopoliza pentru un secol".