vineri, 28 martie 2008

George Pruteanu

Am aflat ca inca un aparator al limbii romanesti s-a dus. Ca trainer si manager imi recunosc datoria morala de a vorbi corect romaneste si de a-i ajuta pe oameni sa foloseasca asa cum trebuie cuvintele limbii noastre. Mi-a fost de multe ori sursa de inspiratie sau energie in lupta mea de "trezire" la realitate a celor care mi-au fost participanti in sala.

Dar cred ca totusi ar trebui mai mult. Ar trebui ca romanii sa invete sa nu mai dea cu noroi in romani. Si ultimul exemplu este de pe site-ul unuia dintre ziarele romanesti care scria despre moartea lui Pruteanu. S-a gasit cel putin o persoana care sa il faca traseist politic. Asta arata de fapt natura natiei romanesti: nimeni si nimic nu e bun, totul trebuie criticat si murdarit. Am ascultat pasager zilele trecute o emisiune in care Anastasia Lazariuc tragea o concluzie amara legata de poporul in mijlocul caruia traieste (si pe care i-o impartasesc intru totul): romanii sunt o natiune de denigratori. Spunea vedeta ca nu a intalnit la niciun popor o sete atat de mare de a critica si distruge orice realizare pe care o are cineva asa cum a vazut-o la romani.

Sunt popoare care isi respecta si sunt mandre de vedetele sau de liderii lor. Exista insa si romani care, spre deosebire de altii, atunci cand observa ca o vedeta are o ascensiune frumoasa sau cand baga de seama ca un conational are succes, fac tot ce pot pentru a-l trage inapoi in mocirla in care se scalda si ei. Nu voi putea intelege aceasta dorinta a romanilor de a-si denigra si distruge conationalii. Imi va fi mereu sila de acele persoane care s-au nascut in tara asta si care gasesc o placere deosebita in a critica inainte de a spune o vorba buna, in a striga inainte de a vorbi frumos. Sunt, daca ar fi sa plasez intr-un context biblic, pacatosii care au cele mai mari pietre.

Am avut astazi o sesiune de training cu manageri provenind din culturi diferite si cand le-a venit randul romanilor sa vorbeasca despre cultura lor au mentionat ca o caracteristica unica intre alte natii spiritul agresiv si coleric. Interesant este ca au ajuns la aceasta concluzie dupa aproximativ o ora de discutii contradictorii (asa ca au si ilustrat inconstient spiritul critic romanesc:) ). Sau poate ca a spune "spirit critic romanesc" este un pleonasm?

Sa-i fie tarana usoara domnului George Pruteanu si sper ca intr-o zi sa se trezeasca la realitate si acei romani care sunt mult prea inveninati sau plini de ura fata de propria natie si sa isi dea seama ca toleranta e mult mai eleganta decat agresivitatea.

duminică, 17 februarie 2008

Brandul tau (2)

Spuneam in precedenta interventie ca am inceput sa privesc altfel ideea de brand personal. Si ca am inceput sa ma preocup de acest aspect.

Dar ce ar fi de facut mai concret pentru a-ti (re)defini un brand care sa iti placa? Si de ce sa-ti definesti tu brandul si nu altii? Aici imi aduc aminte de o afirmatie a lui Tom Peters, guru de talie mondiala in management si leadership, care a lansat conceptul Brand You!: „Daca nu te definesti tu, altcineva o va face cu siguranta”.

Si pentru a nu lasa la voia intamplarii definirea ta ca brand, iti propun sa reflectezi putin asupra catorva idei cheie, care sunt legate de brandingul profesionist si pe care le-ai putea folosi. Prima intrebare la care sa-ti raspunzi atunci cand vrei sa-ti creezi un brand este: „Ce e relevant pentru tine si vrei sa fie cunoscut si de ceilalti? Ce e relevant pentru ceilalti si nu e suficient comunicat?” Cu alte cuvine, ce valori, pasiuni sau puncte forte vrei sa fie cunoscute de toata lumea, nu doar de cateva persoane. Ce ar trebui sa spuna oamenii despre tine, daca vor fi intrebati de cineva care nu te cunoaste. Iti recomand ca la acest capitol, al relevantei, sa eviti gandul „eu n-am nimic relevant, asa sunt eu” sau „asta e, n-am ce-i face, mai multe aspecte relevante nu am”. Ca tipar de gandire pur romaneasca (gen „Miorita”), acest tip de afirmatii nu ajuta deloc in construirea unui brand. Ca idee, incearca sa te limitezi la 3 cuvinte care sa te defineasca, 3 cuvinte suficient de puternice si de simple. Si daca iti este clar ce e relevant pentru tine si vrei sa stie ceilalti (calitati, defecte, convingeri etc.), pasul urmator este sa mai adaugi ceva care sa te diferentieze, sa te faca unic(a).

Urmatoarea intrebare la care sa reflectezi este „Ce e unic la mine si vreau sa stie si ceilalti?”. Orice brand are unicitatea lui (daca e bine construit ) si comunica asta in diferite forme. La fel, daca vrei sa ai o imagine in ochii celorlalti care sa iti placa, e important sa alegi tu ce vrei sa spuna oamenii ca te face sa fii unic(a). De exemplu, una dintre participantele la un workshop in care am abordat acest subiect s-a definit pe sine ca „professional with human touch”. Desi ar putea sa para cumva prea mult, avand in vedere ca deja ai ales calitatile relevante ale brandului tau si te intrebi ce poate fi unic, iti recomand sa te uiti mai intai la ce e relevant si sa alegi ce vrei sa fie unic. Daca nu gasesti nimic, atunci cauta in jur, schimba perspectiva si s-ar putea sa ai o surpriza placuta.

Ultimul pas este acela de a comunica aceste cuvinte cheie: „Cum vrei sa faci asta?” O cale simpla este sa treci de la declaratii sau fapte (Walk the talk) insa si aici trebuie lucrat cu grija, pentru ca, desi e vorba de un proiect de brand personal, daca vrei ca oamenii sa spuna despre tine ceea ce tu iti doresti, atunci conteaza la fel de mult cum iti stabilesti obiectivele. Care sunt modurile cele mai confortabile si de impact in a comunica celorlalti cine esti? Cum poti sa verifici periodic care este imaginea ta in ochii celorlalti? Cum poti sa pui in practica foarte usor ceea ce declari despre tine?

Si daca randurile de mai sus te-au facut cel putin sa te opresti putin si sa reflectezi la ideea de brand personal, vreau sa iti mai lansez un citat din Tom Peters care cred ca exprima foarte bine mesajul sau: „Traim cu totii intr-o lume a brandurilor personale”. Important pentru succesul tau este sa fii perceput la adevarata valoare si asa cum iti doresti tu.