Am aflat ca inca un aparator al limbii romanesti s-a dus. Ca trainer si manager imi recunosc datoria morala de a vorbi corect romaneste si de a-i ajuta pe oameni sa foloseasca asa cum trebuie cuvintele limbii noastre. Mi-a fost de multe ori sursa de inspiratie sau energie in lupta mea de "trezire" la realitate a celor care mi-au fost participanti in sala.
Dar cred ca totusi ar trebui mai mult. Ar trebui ca romanii sa invete sa nu mai dea cu noroi in romani. Si ultimul exemplu este de pe site-ul unuia dintre ziarele romanesti care scria despre moartea lui Pruteanu. S-a gasit cel putin o persoana care sa il faca traseist politic. Asta arata de fapt natura natiei romanesti: nimeni si nimic nu e bun, totul trebuie criticat si murdarit. Am ascultat pasager zilele trecute o emisiune in care Anastasia Lazariuc tragea o concluzie amara legata de poporul in mijlocul caruia traieste (si pe care i-o impartasesc intru totul): romanii sunt o natiune de denigratori. Spunea vedeta ca nu a intalnit la niciun popor o sete atat de mare de a critica si distruge orice realizare pe care o are cineva asa cum a vazut-o la romani.
Sunt popoare care isi respecta si sunt mandre de vedetele sau de liderii lor. Exista insa si romani care, spre deosebire de altii, atunci cand observa ca o vedeta are o ascensiune frumoasa sau cand baga de seama ca un conational are succes, fac tot ce pot pentru a-l trage inapoi in mocirla in care se scalda si ei. Nu voi putea intelege aceasta dorinta a romanilor de a-si denigra si distruge conationalii. Imi va fi mereu sila de acele persoane care s-au nascut in tara asta si care gasesc o placere deosebita in a critica inainte de a spune o vorba buna, in a striga inainte de a vorbi frumos. Sunt, daca ar fi sa plasez intr-un context biblic, pacatosii care au cele mai mari pietre.
Am avut astazi o sesiune de training cu manageri provenind din culturi diferite si cand le-a venit randul romanilor sa vorbeasca despre cultura lor au mentionat ca o caracteristica unica intre alte natii spiritul agresiv si coleric. Interesant este ca au ajuns la aceasta concluzie dupa aproximativ o ora de discutii contradictorii (asa ca au si ilustrat inconstient spiritul critic romanesc:) ). Sau poate ca a spune "spirit critic romanesc" este un pleonasm?
Sa-i fie tarana usoara domnului George Pruteanu si sper ca intr-o zi sa se trezeasca la realitate si acei romani care sunt mult prea inveninati sau plini de ura fata de propria natie si sa isi dea seama ca toleranta e mult mai eleganta decat agresivitatea.
vineri, 28 martie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)