28 martie 2008

George Pruteanu

Am aflat ca inca un aparator al limbii romanesti s-a dus. Ca trainer si manager imi recunosc datoria morala de a vorbi corect romaneste si de a-i ajuta pe oameni sa foloseasca asa cum trebuie cuvintele limbii noastre. Mi-a fost de multe ori sursa de inspiratie sau energie in lupta mea de "trezire" la realitate a celor care mi-au fost participanti in sala.

Dar cred ca totusi ar trebui mai mult. Ar trebui ca romanii sa invete sa nu mai dea cu noroi in romani. Si ultimul exemplu este de pe site-ul unuia dintre ziarele romanesti care scria despre moartea lui Pruteanu. S-a gasit cel putin o persoana care sa il faca traseist politic. Asta arata de fapt natura natiei romanesti: nimeni si nimic nu e bun, totul trebuie criticat si murdarit. Am ascultat pasager zilele trecute o emisiune in care Anastasia Lazariuc tragea o concluzie amara legata de poporul in mijlocul caruia traieste (si pe care i-o impartasesc intru totul): romanii sunt o natiune de denigratori. Spunea vedeta ca nu a intalnit la niciun popor o sete atat de mare de a critica si distruge orice realizare pe care o are cineva asa cum a vazut-o la romani.

Sunt popoare care isi respecta si sunt mandre de vedetele sau de liderii lor. Exista insa si romani care, spre deosebire de altii, atunci cand observa ca o vedeta are o ascensiune frumoasa sau cand baga de seama ca un conational are succes, fac tot ce pot pentru a-l trage inapoi in mocirla in care se scalda si ei. Nu voi putea intelege aceasta dorinta a romanilor de a-si denigra si distruge conationalii. Imi va fi mereu sila de acele persoane care s-au nascut in tara asta si care gasesc o placere deosebita in a critica inainte de a spune o vorba buna, in a striga inainte de a vorbi frumos. Sunt, daca ar fi sa plasez intr-un context biblic, pacatosii care au cele mai mari pietre.

Am avut astazi o sesiune de training cu manageri provenind din culturi diferite si cand le-a venit randul romanilor sa vorbeasca despre cultura lor au mentionat ca o caracteristica unica intre alte natii spiritul agresiv si coleric. Interesant este ca au ajuns la aceasta concluzie dupa aproximativ o ora de discutii contradictorii (asa ca au si ilustrat inconstient spiritul critic romanesc:) ). Sau poate ca a spune "spirit critic romanesc" este un pleonasm?

Sa-i fie tarana usoara domnului George Pruteanu si sper ca intr-o zi sa se trezeasca la realitate si acei romani care sunt mult prea inveninati sau plini de ura fata de propria natie si sa isi dea seama ca toleranta e mult mai eleganta decat agresivitatea.

17 februarie 2008

Brandul tau (2)

Spuneam in precedenta interventie ca am inceput sa privesc altfel ideea de brand personal. Si ca am inceput sa ma preocup de acest aspect.

Dar ce ar fi de facut mai concret pentru a-ti (re)defini un brand care sa iti placa? Si de ce sa-ti definesti tu brandul si nu altii? Aici imi aduc aminte de o afirmatie a lui Tom Peters, guru de talie mondiala in management si leadership, care a lansat conceptul Brand You!: „Daca nu te definesti tu, altcineva o va face cu siguranta”.

Si pentru a nu lasa la voia intamplarii definirea ta ca brand, iti propun sa reflectezi putin asupra catorva idei cheie, care sunt legate de brandingul profesionist si pe care le-ai putea folosi. Prima intrebare la care sa-ti raspunzi atunci cand vrei sa-ti creezi un brand este: „Ce e relevant pentru tine si vrei sa fie cunoscut si de ceilalti? Ce e relevant pentru ceilalti si nu e suficient comunicat?” Cu alte cuvine, ce valori, pasiuni sau puncte forte vrei sa fie cunoscute de toata lumea, nu doar de cateva persoane. Ce ar trebui sa spuna oamenii despre tine, daca vor fi intrebati de cineva care nu te cunoaste. Iti recomand ca la acest capitol, al relevantei, sa eviti gandul „eu n-am nimic relevant, asa sunt eu” sau „asta e, n-am ce-i face, mai multe aspecte relevante nu am”. Ca tipar de gandire pur romaneasca (gen „Miorita”), acest tip de afirmatii nu ajuta deloc in construirea unui brand. Ca idee, incearca sa te limitezi la 3 cuvinte care sa te defineasca, 3 cuvinte suficient de puternice si de simple. Si daca iti este clar ce e relevant pentru tine si vrei sa stie ceilalti (calitati, defecte, convingeri etc.), pasul urmator este sa mai adaugi ceva care sa te diferentieze, sa te faca unic(a).

Urmatoarea intrebare la care sa reflectezi este „Ce e unic la mine si vreau sa stie si ceilalti?”. Orice brand are unicitatea lui (daca e bine construit ) si comunica asta in diferite forme. La fel, daca vrei sa ai o imagine in ochii celorlalti care sa iti placa, e important sa alegi tu ce vrei sa spuna oamenii ca te face sa fii unic(a). De exemplu, una dintre participantele la un workshop in care am abordat acest subiect s-a definit pe sine ca „professional with human touch”. Desi ar putea sa para cumva prea mult, avand in vedere ca deja ai ales calitatile relevante ale brandului tau si te intrebi ce poate fi unic, iti recomand sa te uiti mai intai la ce e relevant si sa alegi ce vrei sa fie unic. Daca nu gasesti nimic, atunci cauta in jur, schimba perspectiva si s-ar putea sa ai o surpriza placuta.

Ultimul pas este acela de a comunica aceste cuvinte cheie: „Cum vrei sa faci asta?” O cale simpla este sa treci de la declaratii sau fapte (Walk the talk) insa si aici trebuie lucrat cu grija, pentru ca, desi e vorba de un proiect de brand personal, daca vrei ca oamenii sa spuna despre tine ceea ce tu iti doresti, atunci conteaza la fel de mult cum iti stabilesti obiectivele. Care sunt modurile cele mai confortabile si de impact in a comunica celorlalti cine esti? Cum poti sa verifici periodic care este imaginea ta in ochii celorlalti? Cum poti sa pui in practica foarte usor ceea ce declari despre tine?

Si daca randurile de mai sus te-au facut cel putin sa te opresti putin si sa reflectezi la ideea de brand personal, vreau sa iti mai lansez un citat din Tom Peters care cred ca exprima foarte bine mesajul sau: „Traim cu totii intr-o lume a brandurilor personale”. Important pentru succesul tau este sa fii perceput la adevarata valoare si asa cum iti doresti tu.

18 decembrie 2007

Brandul tau (1)

Cum ar fi sa afli intr-o zi ca ceea ce credeai ca vad oamenii in tine este infirmat ba din contra, ca ceilalti te vad intr-o lumina mult mai proasta decat iti puteai imagina? Oare cum ai reactiona?

Am vazut azi o astfel de situatie si persoana era siderata. Tocmai isi primise un raport de investigare gen 360 grade in care colegii ii "dadusera cu feedback-ul". Imi spunea ca desi se vede ca fiind o persoana dominanta si energica, nu se astepta sa fie perceputa altfel. In conversatia pe care am avut-o despre "de ce-ul" situatiei, incerca sa isi explice ceea ce pentru ea parea SF: toata lumea ii daduse aceleasi "note extreme" la anumite capitole.

Aha-ul pe care l-am avut - si l-am folosit ca sa-i propun o directie de explorat - mi-a venit insa amintindu-mi de filmul "Prinde-ma daca poti" [Catch me if you can] cu Leonardo di Caprio si Tom Hanks (difuzat cu o seara inainte). Eroul principal explica la un moment dat siguranta pe care o avea in a nu fi prins prin faptul ca "Oamenii vad ceea ce le spui tu sa vada". Plin de intelesuri, mai ales daca faceti o paralela cu munca de manager si cu perceptia muncii voastre de catre ceilalti.

Si asta e paralela pe care am facut-o cu managerul respectiv: esti sigur ca oamenii stiu ce faci, ca vad asa cum vezi si tu rezultatele obtinute? Poate ca nu e suficient de vizibil sau poate ca ceea ce comunici tu - prin brandul tau de manager - nu e perceput asa cum iti doresti.

Lansez tuturor celor care au ajuns pana aici cu cititul o intrebare care sa ii provoace:

"Pentru ce vrei sa fii cunoscut?"

Ganditi-va pret de cateva minute pentru ce actiuni sau fapte vreti sa fiti cunoscuti in firma, ce vreti sa se spuna despre voi. Si ar fi interesant sa puteti sa comparati dorinta voastra cu realitatea, cu perceptia celorlalti.

Eu am facut acest pas si am avut o maaare surpriza. Si de atunci am inceput sa privesc altfel ideea de brand personal. [to be continued]

11 decembrie 2007

Imperiul magic al domnului Magorium

Pentru cei care sunt pasionati de leadership sau coaching, recomand acest film. Nu e doar o poveste magica si fascinanta despre puterea de a crede intr-un vis, e si despre cum sa treci de la deziluzie la succes. E despre cum sa faci coaching. E o lectie de leadership de la un copil catre un adult.

Pentru cei care au participat la cursul de Leadership Situational II, va recomand acest film ca exemplu de dezvoltare de la nivelul D1 la nivelul D3. Iar daca sunteti in momentul in care vreti sa ii invatati pe oamenii vostri acest model, poate nu strica sa le aratati acest film ca aplicatie practica.

30 noiembrie 2007

Time Management sau Bad Management?

Am auzit frecvent manageri plangandu-se ca n-au timp sa termine ce au da facut si ca daca ar mai avea cateva ore sau zile ar fi ok. E posibil sa fie vorba uneori de supra-incarcare insa asta nu e regula. Ceea ce e interesant este ca unii manageri isi iau de lucru care sa umple ziua - vor astfel sa isi demonstreze ca ei sunt importanti sau chiar ca au de lucru.

Sunt altii care au de fapt un slab management al oamenilor si atunci simt nevoia sa se scuze pentru asta invocand timpul. Ce simplu e: timpul de vina. In fapt ei nu incearca decat sa prelungeasca agonia, sa ceara mai mult timp ca sa poata sa fie slabi mai multa vreme. Cum zicea un prieten: "The bad manager's excuse is that they have always too less time to accomplish a task. In fact they need more time in order to perpetuate their weakness, they want to be bad managers for a longer period de tip."

22 noiembrie 2007

Angajam trainer

Da, chiar asta facem, vrem sa angajam un trainer. Singurul criteriu care conteaza, in afara de o experienta suficienta (a se citi 3 ani) este sa gasim in persoana/persoanele respective spirit antreprenorial. Se pare ca acest spirit este ucis incet-incet de catre viata de companie multinationala, daca o lasi sa puna stapanire pe tine. Cautam persoane care vor sa traiasca libertatea de a fi traineri sau consultanti respectati, care vor sa isi construiasca un brand puternic si care sa nu alerge dupa pozitii sau denumiri ori dupa un "pachet" la moda. Iar "pachetul" este in spiritul nostru, adica creativ si suficient pentru a face pe cineva care are nevoie de libertate si vine cu energie si onestitate, sa se simta un adevarat consultant si sa nu simta ca ii lipseste ceva.

Daca stii pe cineva care are spirit antreprenorial si care vrea sa puna energie in training, fiind dominat de pasiunea pentru asta, noi ii vom oferi o compensare pe masura si ii vom da ocazia sa ne dovedeasca ce stie. Pentru ca cine va intra in echipa Human Invest va fi provocat sa dovedeasca faptul ca este asa cum pretinde ca este. :)

Cine se inscrie?

20 noiembrie 2007

Evaluarea performantei

Cred ca cel mai frustrant aspect e sa fii manager si sa iti dai seama ca ai fost evaluat intr-un mod rigid si lipsit de interes de catre seful tau, care iti povestea verzi si uscate despre respect si etica in urma cu 2-3 zile. Si cred ca si mai frustrant e sa afli ca si tu trebuie sa faci la fel cu subordonatii tai, desi bunul simt iti spune ca nu vrei sa faci altora ce tie nu-ti place. Cum iesi din situatia asta?