Pana se vor clarifica faptele si se vor linisti apele in legatura cu cazul Ralucai Stroescu, multa cerneala va curge in presa (cred). Ma incadrez in armata de indivizi care emit pareri pentru simplul motiv ca internetul imi ofera ocazia.
Cazul ei arata ca si la noi, poate, e momentul sa abordam serios problema work-life balance. Pana acum companiile au fortat cat au putut - dovada studiile despre cultura organizationala din companiile romanesti unde stilurile de lucru competitive sunt incurajate - iar angajatii au raspuns in functie de prioritatile personale. Da, in Romania companiile incurajeaza pe fata sau indirect o atitudine competitiva a angajatilor. Si unii oameni intra in aceasta hora, la inceput timid-inconstient, apoi devin din ce in ce mai absorbiti. Unii nu au curajul sa iasa din hora si suporta consecintele. Altii nu au unde sa mearga, desi nu stiu ce compromisuri sunt dispusi sa faca.
Work-life balance, din perspectiva mea de trainer suna ca o poveste frumoasa. De cate ori am abordat subiectul cu managerii din Romania, am primit reactii gen: "Lasa-ma cu povesti din astea"; "Asta e valabil la americani" etc. Inclusiv in compania unde a lucrat Raluca, oamenii au fost socati, poate intimidati de situatie, apoi, unii dintre ei au revenit la sarcinile curente, fara curajul de a incerca sa schimbe ceva.
Nu compania e de vina din punctul meu de vedere. La fel se lucreaza si la ceilalti: vad sediul Opera unde sta respectabila PWC cu luminile aprinse inclusiv duminica seara. Sistemul e unul extrem de provocator, in care sarcinile se succed cu repeziciune. Unii sunt capabili sa-si echilibreze viata, altii, din dorinta poate de a-si demonstra ceva, nu fac asta. Unii devin anorexici si asta impacteaza viata profesionala.
Unde e limita? Pana unde se forteaza fiecare? Cat de mult conteaza banii castigati (poate ca sistemul incurajeaza asta) sau sa dai bine in fata sefului ca ai realizat inca un proiect?
Oameni buni, mai luati pauze... nu dati din cap: "da, stiu, dar nu pot" ca o sa ajungeti sa nu va mai credeti pe voi insiva. Luati pauze scurte si dese. Ele sunt mult mai productive decat munca non-stop si un concediu de o luna o data la 3 ani.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Oamenii sunt manipulati sa aiba teluri si dorinte false in viata - himere pentru a muncii ca niste fanatici - himere de genul trage tare si retrage-te la 35 de ani - bullshit (ai aceeasi sansa ca la 6/49), haine de firma, celulare pentru apartenta si recunoastere... visuri si fitze - oamenii au ajuns sa traiesca in eternul maine sacrficand prezentul spre beneficiul baietilor destepti care gandesc cum sa-ti faca tie munca mai rentabila, in timp ce tu muncesti fericit pe bani putini...
Care sunt noile arme ale dresorilor de minti umane in societatea capitalista ?
Una dintre arme este chiar ego-ul "pinguinului" (cum este denumit noul om fabricat de corporatii in argoul dresorilor de minti). Pinguinul munceste pe bani foarte putini, in raport cu efortul depus si valoarea produsa de el, dar primeste in compensatie tot felul de titulaturi pompoase, am vazut in Romania oameni cu "marketing manager" sau mai stiu eu ce expresie pretioasa pe cartea de vizita, si cu un salariu sub 400 euro. Am vazut pinguini refuzand joburi mai bine platite pe motiv ca daca s-ar fi dus la noul loc de munca ar fi retrogradat ca functie!
Alta arma ar fi manipularea mentalului colectiv prin crearea de curente privind stilul de viata (vezi viralul de aici legat de workoholism). Exista pinguini care cumpara un tricou "de firma" la pret de 3-4 ori mai scump decat unul obisnuit, desi materialul, design-ul si calitatea sunt identice.
Cum arata noul om fabricat de corporatii ?
Preocupat, important, cand il intrebi de sanatate zice ca se grabeste, nu poate intarzia la discutii, este permanent prins in tot felul de "proiecte" de nu are timp nici sa doarma, ca te intrebi la ce mai munceste si la ce-i mai folosesc banii daca oricum nu gaseste nici 5 minute pe saptamana sa se bucure de ei, iar cand totusi apuci sa vorbesti cu el, o tzine numai in clisee, majoritatea auzite la radioTV ori citite prin cartuliile gen "cum sa reusesti in afaceri".
Ce aspiratii are el ?
Sa fie bagat in seama, si pentru asta ii trebuie o functie, telefon ultimul tip desi functioneaza bine si unul fabricat acum 5 ani, idem pentru masina, televizor, etc, si pentru asta e in stare sa se indatoreze pana peste cap, sporind, in acelasi timp, avutiile bancilor de la care se imprumuta si ale companiilor multinationale de la care cumpara.
Ce-si doreste de la viata ?
Recunoastere, sa fie "cineva", sa il respecte lumea, sa i se ceara parerea, iar dresorii care il fac sa se simta atat de important obtin orice de la el.
Ce intelege din politica ?
Absolut nimic, priveste certurile intre partide si politicieni ca pe un fel de meciuri, de parca ar fi suporterul uneia dintre echipe, nu-si pune niciodata intrebarea cati dolari a castigat el de pe urma a ceea ce a facut cutare ministru sau ce profit poate scoate din discursul unui deputat in Parlament ori la pupitrul unui talk-show. de altfel, politicienii vorbesc extrem de rar despre ce ar avea pinguinii de castigat in plan financiar de pe urma unor evenimente, evolutii sau situatii, si totusi pinguinul asculta aceste noianuri de palavre care nu-i folosesc la nimic.
CONCLUZIE !!!
Realitatea este ca pinguinii nu fac bani, ei doar muncesc si numai ego-ul si iluzia ii face sa continue... viata lor e jalnica, inglodati in credite si datorii, fara timp sa respire, traiesc in viitor sacrificand prezentul.
Nu vreau sa fiu acuzat de comunism...si-a demonstrat puterile, a esuat lamentabil...
Haideti cu toti pe data de 1 mai sa depunem o floare la sediul firmei E&Y pentru Raluca.
8 ore de somn, 8 ore de munca, 8 ore de joaca... atat!
Trimiteți un comentariu